Proiect educațional.Acesta nu este site oficial al unei instituții publice. Un proiect al Asociației Povestea Mea.
Intră în cont

Aprofundare · Pista A · Etapa 2 · 10 min

Medierea în cauze penale și justiția restaurativă

Când se poate recurge la mediere într-o cauză penală, ce efect are acordul, cum e protejată victima și ce înseamnă justiția restaurativă ca idee.

VERIFICAT Verificat la 17 octombrie 2026
Temei legal (4)
  • Legea nr. 192/2006, art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 7, art. 50 alin. (3), art. 66
  • Legea nr. 192/2006, art. 67–70
  • Codul de procedură penală, art. 318 alin. (6) și (7)
  • Codul penal, art. 157–159

Extinde lecția: Ce poate decide instanța și ce poate ușura soluția

Pe scurt

Medierea este o procedură prin care părțile își rezolvă conflictul amiabil, cu ajutorul unui mediator. În cauzele penale ea este posibilă doar în cazuri limitate de lege, iar acordul poate înlătura răspunderea penală. Articolul completează lecția despre retragerea plângerii și împăcare și explică, pe scurt, ideea de justiție restaurativă.

Ce este medierea și cine mediază

Medierea este o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și cu liberul consimțământ al părților (L192/2006, art. 1 alin. 1).

  • Mediatorul nu are putere de decizie asupra conținutului înțelegerii și nu poate impune o soluție (art. 4 alin. 2, art. 50 alin. 3).
  • Poate fi mediator persoana care îndeplinește cumulativ condițiile din art. 7: capacitate deplină de exercițiu, studii superioare, vechime în muncă de cel puțin 3 ani, aptitudine medicală, bună reputație, absolvirea cursurilor de formare sau a unui master în domeniu și autorizarea ca mediator.
  • Consilierul de probațiune nu este mediator prin funcție: în textele verificate nu apare vreo atribuție de mediere în sarcina serviciului de probațiune.

Când se poate media în cauzele penale

Legea medierii se aplică și în cauzele penale (L192/2006, art. 67 alin. 1). În latura penală, medierea este posibilă doar pentru infracțiuni la care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în fața organelor judiciare sau, în cazul art. 69, în fața mediatorului (art. 67 alin. 2). Lista acestor infracțiuni nu se află în legea medierii: ea rezultă din Codul penal (CP art. 158 și 159, tratate în lecția a-08).

Părțile și subiecții procesuali nu pot fi constrânși să accepte medierea (art. 67 alin. 3). Legea prevede că, atunci când medierea este recomandată de organele judiciare, mediatorul transmite acordul sau procesul-verbal instanței (art. 70 alin. 6, cu trimitere la art. 61 alin. 2).

Ce se întâmplă cu acordul

  • Efect: încheierea unui acord de mediere în latura penală este o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală (art. 67 alin. 2^2).
  • Moment: acordul poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanței (același alineat). Textul legii include și o notă despre Decizia Curții Constituționale nr. 397/2016.
  • Înainte de începerea procesului: dacă medierea se închide printr-o înțelegere, fapta nu atrage răspunderea penală pentru făptuitor, prin derogare de la „art. 157 alin. (3) din Codul penal” (L192/2006, art. 69 alin. 1). În Codul penal consolidat, art. 157 alin. 1 reglementează lipsa plângerii prealabile, iar alin. 3 participanții; trimiterea din legea medierii se citează aici ca atare. Termenul pentru plângerea prealabilă se suspendă pe durata medierii (art. 69 alin. 2).
  • După începerea procesului: urmărirea penală sau judecata se pot suspenda pe baza contractului de mediere, cel mult 3 luni; procesul se reia din oficiu dacă nu s-a încheiat înțelegerea (art. 70 alin. 1, 2, 4). Mediatorul transmite organului judiciar acordul și procesul-verbal de închidere (alin. 5).
  • Renunțarea la urmărire penală: în procedura din CPP art. 318, termenul pentru obligațiile impuse de procuror nu poate depăși 6 luni, respectiv 9 luni pentru obligații asumate printr-un acord de mediere încheiat cu partea civilă (alin. 7). Una dintre obligațiile posibile este repararea pagubei sau convenirea cu partea civilă a modului de reparare (alin. 6 lit. a).

Legătura cu victima

  • Medierea trebuie organizată astfel încât victima să nu se afle în contact cu făptuitorul, cu excepția cazului în care părțile își dau acordul la încheierea contractului de mediere (L192/2006, art. 67 alin. 2^1).
  • Mediatorul verifică dacă între părți există o relație abuzivă sau violentă și decide dacă medierea este potrivită în acea situație (art. 66 alin. 1).
  • Medierea trebuie să respecte dreptul fiecărei părți la asistență juridică și la interpret; pentru minori se asigură garanțiile procesului penal (art. 68).
  • Pentru infracțiunile de la CP art. 193 și 196 săvârșite asupra unui membru de familie, retragerea plângerii nu produce efecte (CP art. 158 alin. 5). Textele verificate nu spun expres cum se aplică această regulă împreună cu art. 67 alin. 2 din legea medierii.

Justiția restaurativă ca idee

Practică profesională (nu este lege): justiția restaurativă este un cadru de gândire din științele sociale și din practica internațională, nu o instituție distinctă în legea română. Textele verificate o descriu astfel.

  • Rec(2010)1 o definește ca abordări bazate pe ideea că răspunsul la infracțiune ar trebui să repare cât mai mult prejudiciul victimei, că persoana trebuie ajutată să înțeleagă consecințele faptei și să-și asume responsabilitatea, că victima poate participa la stabilirea reparației și că și comunitatea contribuie.
  • Regula 97 din Rec(2010)1 cere ca, atunci când agențiile de probațiune participă la astfel de procese, drepturile și responsabilitățile persoanei, ale victimei și ale comunității să fie clar definite, iar personalul să fie instruit; scopul principal este repararea răului produs.
  • Rec(2017)3 și comentariul ei menționează medierea victimă–persoană sancționată printre practicile restaurative și cer ca drepturile ambelor părți să fie respectate, iar evaluarea să țină cont și de beneficiile pentru victimă, nu doar de recidivă.

Aceste documente sunt recomandări, nu norme obligatorii în dreptul intern.

Ce reține cititorul

  • Medierea în cauze penale este posibilă doar pentru infracțiuni la care retragerea plângerii sau împăcarea înlătură răspunderea penală, cu recunoașterea faptei.
  • Acordul de mediere înlătură răspunderea penală dacă intervine până la citirea actului de sesizare a instanței.
  • Nimeni nu poate fi constrâns să accepte medierea; mediatorul nu decide soluția.
  • Victima nu trebuie pusă în contact cu făptuitorul fără acordul ei; mediatorul evaluează dacă există violență.
  • Justiția restaurativă este un cadru de practică; recomandările europene o leagă de repararea prejudiciului.
  • Legea 192/2006, art. 1, 4, 7, 50: definiția medierii și mediatorul.
  • Legea 192/2006, art. 66: verificarea relației abuzive sau violente.
  • Legea 192/2006, art. 67–70: medierea în cauzele penale, efectul acordului, suspendarea procesului.
  • CPP art. 318 alin. 6 și 7: obligațiile și termenul la renunțarea la urmărire penală.
  • CP art. 157–159: lipsa plângerii, retragerea ei (art. 158 alin. 1 până la hotărârea definitivă, alin. 4 efect numai dacă este însușită de procuror), împăcarea (art. 159 alin. 3 până la citirea actului de sesizare).

Test de verificare

Răspunsurile se verifică pe loc; explicația și temeiul legal apar după fiecare întrebare. Testul are 7 întrebări.