Minorul în executare: stagiul de formare civică, copilul sub 14 ani și audierea

Pe scurt

Stagiul de formare civică este o măsură educativă neprivativă de libertate (Codul penal, art. 115 alin. 1 pct. 1), iar textele oficiale nu spun același lucru despre durata lui. Copilul sub 14 ani nu răspunde penal; față de el se aplică măsurile de protecție a copilului, nu măsurile educative din Codul penal. Pentru minorul care ajunge totuși într-un centru, legea prevede ieșiri anticipate.

Stagiul de formare civică: durata în texte

Stagiul este obligația minorului de a participa la un program care să-l ajute să înțeleagă consecințele legale și sociale ale infracțiunilor și să-l responsabilizeze (Codul penal, art. 117 alin. 1). Același obiectiv apare în Legea nr. 253/2013, art. 66 alin. 1.

Durata este însă scrisă diferit:

• Codul penal, art. 117 alin. 1 (forma consolidată din 18.10.2026; alineatul a fost modificat prin Legea nr. 158/2026, cu efect la 23.07.2026): program cu durata de cel mult 6 luni;
• Legea nr. 253/2013, art. 66 alin. 5 (forma consolidată din 21.05.2021 din arhivă): sesiuni derulate pe cel mult 4 luni, cu 8 ore de formare civică pe lună.

Nepotrivirea nu este rezolvată aici.

Termenul de începere nu diferă: includerea minorului într-un curs se face în cel mult 60 de zile de la punerea în executare (art. 66 alin. 4).

Cum arată un stagiu în practică

Legea stabilește cadrul. Consilierul de probațiune decide, pe baza evaluării inițiale, instituția din comunitate unde are loc cursul (art. 66 alin. 6), iar instituția sau serviciul adaptează conținutul concret, cu aprobarea consilierului (art. 66 alin. 7). Cursurile se elaborează pe baza unei programe-cadru aprobate prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului educației (art. 66 alin. 2).

Practică profesională (nu este lege): manualul de probațiune din 2017 descrie un program de formare civică cu 13 sesiuni, elaborat de doi experți britanici într-un proiect. Manualul numește programa-cadru „în stadiul de proiect”, deci nu se poate afirma că ea este în vigoare. Structura descrisă este:

• un modul introductiv, cu două sesiuni, în care se construiește relația cu minorul și, după caz, cu familia;
• un modul de raționament moral, cu două sesiuni, despre reguli și dileme morale;
• un modul de educație juridică, cu două sesiuni, despre justiție, drepturi și legislație;
• un modul de rezolvare a problemelor, cu o sesiune;
• un modul de proiect comunitar, cu cinci sesiuni, în care se identifică problemele comunității, se întocmește, se pune în practică și se evaluează un proiect;
• o sesiune finală, la care pot participa părinții, iar minorul primește un certificat.

Practică profesională (nu este lege): fiecare sesiune se încheie cu un formular de evaluare, iar minorul primește o temă pentru acasă.

Copilul sub 14 ani

Minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal (Codul penal, art. 113 alin. 1). Măsurile educative din Codul penal vizează minorul de 14–18 ani (art. 114 alin. 1). Legea nr. 272/2004 reglementează cazul copilului care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu răspunde penal:

• se poate lua una dintre măsurile de protecție specială de la art. 59 lit. a) și c), adică plasamentul sau supravegherea specializată (art. 84 alin. 1), la propunerea direcției generale de asistență socială și protecția copilului;
• măsura o dispune comisia pentru protecția copilului, dacă părinții sau reprezentantul legal sunt de acord, iar în lipsa acordului instanța (art. 71 alin. 2, art. 84 alin. 2);
• supravegherea specializată înseamnă menținerea în familie, sub condiția unor obligații, precum frecventarea școlii, tratament sau consiliere, interdicția de a frecventa anumite locuri (art. 85 alin. 1);
• la un grad ridicat de pericol social sau dacă faptele continuă, se poate dispune, pe perioadă determinată, plasamentul într-un serviciu rezidențial specializat (art. 86);
• se asigură servicii specializate de reintegrare (art. 88 alin. 1);
• este interzis să se dea publicității date despre faptă, inclusiv despre persoana copilului (art. 87).

Părinții au obligația de a participa la programe speciale de consiliere psihologică organizate de direcția de asistență socială sau de alte instituții de specialitate (art. 84 alin. 3).

În textele verificate, cuvântul „probațiune” nu apare în Legea nr. 272/2004, iar Legea nr. 252/2013 nu menționează copilul sub 14 ani; probațiunea nu apare ca instituție care execută măsuri față de acesta. Legea nr. 254/2013, art. 179–181, privește minorii internați, nu copilul sub 14 ani.

Măsurile privative și ieșirea din centru

Internarea într-un centru educativ (între 1 și 3 ani) sau într-un centru de detenție (de regulă între 2 și 5 ani) este posibilă numai în cazurile de la art. 114 alin. 2 (Codul penal, art. 124 alin. 2, art. 125 alin. 2). Persoana internată urmează acolo programe de pregătire școlară și formare profesională, precum și de reintegrare socială (art. 124 alin. 1, art. 125 alin. 1).

După jumătate din durată, dacă minorul a dovedit interes constant pentru școală și pregătire profesională și progrese evidente, instanța poate înlocui internarea cu asistarea zilnică (cel mult un an, dacă are sub 18 ani) sau poate dispune liberarea (după 18 ani); se impun obligații din art. 121 (art. 124–125 alin. 4–5). Potrivit Legii nr. 254/2013, propunerea o formulează consiliul educativ sau comisia centrului, cu participarea unui consilier de probațiune (art. 179–180). O copie a hotărârii definitive se comunică serviciului de probațiune (art. 181 alin. 4).

Rolul familiei și audierea

Pe durata măsurilor neprivative, consilierul colaborează cu părinții sau cu persoana însărcinată cu supravegherea, iar aceștia îl înștiințează despre nerespectări (Legea nr. 253/2013, art. 75).

La audierea suspectului sau inculpatului minor, organul de urmărire penală dispune citarea părinților sau a persoanei în grija căreia se află minorul și a direcției de asistență socială (Codul de procedură penală, art. 505 alin. 1). Minorul este informat că poate fi însoțit de un adult și că poate fi evaluat printr-un referat (art. 505^1 alin. 1 lit. d, e). La judecată se citează serviciul de probațiune și părinții (art. 508 alin. 1). În textele verificate, consilierul de probațiune nu apare printre persoanele citate la audierea minorului de către organul de urmărire penală (art. 505 alin. 1). Art. 111 alin. 8^1 (audiere în prezența părintelui și a unui psiholog) privește persoana vătămată în vârstă de până la 14 ani, nu suspectul sau inculpatul.

Temei legal

• Codul penal, art. 113, 114, 117, 124, 125.
• Legea nr. 253/2013, art. 66, 75.
• Legea nr. 272/2004, art. 59, 71, 84–88: măsurile pentru copilul care nu răspunde penal.
• Legea nr. 254/2013, art. 179–181: înlocuirea internării și liberarea.
• Codul de procedură penală, art. 111 alin. 8^1, 505, 505^1, 508: persoanele prezente la audiere și judecată.