Cooperarea internațională în probațiune: transferul supravegherii pentru consilier

Pe scurt

Când persoana supravegheată locuiește sau pleacă într-un alt stat membru al Uniunii Europene, supravegherea poate fi preluată acolo; invers, o hotărâre străină poate fi executată în România. Perspectiva persoanei supravegheate este în ap-a-08.

Cine face ce în România

Legea 302/2004, titlul VII, aplică două decizii-cadru: 2009/829/JAI, privind supravegherea „ca alternativă la arestarea preventivă” (art. 184–199), și 2008/947/JAI, privind probațiunea și sancțiunile alternative (art. 200–227).

• Hotărâre străină executată în România: recunoașterea este, de regulă, de competența „tribunalului în a cărui circumscripție locuiește persoana” (cu excepția art. 201 alin. 2), iar supravegherea, a „serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul” din aceeași circumscripție (art. 201 alin. 1 și 3). Executarea este guvernată de legea română, iar instanța care a recunoscut hotărârea este instanța de executare (art. 213 alin. 1 și 3). HG 1079/2013, art. 14^42 alin. 2: serviciul „în circumscripția căruia se află locuința persoanei”. Pentru persoana sancționată de o instanță română care nu locuiește în România, competența revine compartimentului din circumscripția instanței de executare (alin. 1).
• Hotărâre română executată în alt stat: certificatul se completează de judecătorul delegat cu executarea din instanța care a pronunțat hotărârea în primă instanță; pentru hotărârile Înaltei Curți, de cel de la Tribunalul București (art. 220 alin. 1). Comunicarea cu statul de executare se face direct, prin judecătorul delegat (art. 227 alin. 1).
• Măsuri din procesul penal (DC 2009/829): certificatele se primesc la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urmărire penală și la Ministerul Justiției, „prin direcția de specialitate”, în judecată (art. 185 alin. 1). Supravegherea o face „instituția, organul sau autoritatea anume desemnată” de procuror sau judecător (art. 198 alin. 1). În art. 184–199 serviciul de probațiune nu apare.

Certificatul, termenele și refuzul

Hotărârea sau decizia se transmite cu un certificat semnat (DC 2008/947, art. 6 alin. 1 și 3; DC 2009/829, art. 10 alin. 1 și 3). În Legea 302/2004, certificatul, hotărârea și, „dacă este disponibil”, referatul de evaluare se trimit traduse în limba statului de executare sau într-o limbă acceptată de acesta (art. 220 alin. 2–3).

Termenele din cele două texte nu coincid; nepotrivirea nu se rezolvă aici:

• hotărâri cu măsuri de probațiune: DC 2008/947 art. 12 alin. 1 prevede decizia statului de executare „în termen de 60 de zile” de la primire; Legea 302/2004 art. 209 alin. 1 prevede „maximum 60 de zile”, cu o prelungire de cel mult 60 de zile în cazurile alin. 2;
• măsuri din procesul penal: DC 2009/829 art. 12 alin. 1 prevede 20 de zile lucrătoare de la primire; Legea 302/2004 art. 195 alin. 7 prevede „40 de zile de la data înregistrării cauzei la parchet sau la instanță”.

Motiv de refuz la recunoașterea în România: durata sau intervalul rămas „mai mici de 6 luni sau de 60 de ore în situația muncii în folosul comunității” (art. 204 lit. h). DC 2008/947 art. 11 alin. 1 lit. j menționează „mai mică de șase luni”, fără ore. La transferul din România, intervalul rămas trebuie să fie „mai mare de 6 luni”, afară de cazul în care statul de executare declară că poate asigura executarea (art. 218 alin. 1 lit. g).

Sarcinile consilierului

Transfer spre alt stat. Dacă persoana declară consilierului că s-a întors sau intenționează să se întoarcă în alt stat membru, declarația se consemnează într-un proces-verbal semnat de ambii (dacă persoana este prezentă), iar consilierul transmite instanței de executare propunerea de inițiere, într-un proces-verbal motivat (art. 219 alin. 2). Din referatul de evaluare trebuie să rezulte că executarea acolo „este de natură să asigure reintegrarea socială” (art. 218 alin. 1 lit. d). Certificatul poate fi retras în cazurile art. 222 alin. 1; judecătorul delegat „poate solicita punctul de vedere al serviciului de probațiune” (alin. 2). Dacă instanța a început executarea înainte de recunoaștere, supravegherea încetează în România la data informării ei despre recunoaștere (art. 224 alin. 3).

Executare în România. Serviciul dă avizul consultativ (art. 207 alin. 1), este citat (art. 208 alin. 1), poate cere procurorului să facă apel (art. 208 alin. 4) și, în cazurile excepționale din art. 210 alin. 3, întocmește raportul despre perspectivele de reintegrare. La încetare, întocmește raportul-rezumat pentru judecătorul delegat (art. 216 alin. 4). Când revocarea revine statului emitent, judecătorul delegat îl informează (art. 215 alin. 1 și 3).

Persoane străine. Legea 253/2013 se aplică „în mod corespunzător și străinilor ori apatrizilor”, afară de cazul în care legislația specială prevede altfel (art. 91). Serviciul înștiințează structura teritorială pentru imigrări la luarea în evidență (HG 1079/2013, art. 14^42 alin. 9) și la schimbarea locuinței sau deplasările în afara țării (art. 14^55 alin. 5). Consilierul informează persoana de cetățenie străină despre reprezentanții diplomatici și o sprijină să-i contacteze (HG 604/2016, art. 6 alin. 6).

Persoana plecată: ce spun textele

Când persoana „nu este găsită sau locuiește într-un alt stat” și evaluarea nu se poate face, consilierul „încunoștințează organul judiciar” (Legea 252/2013, art. 51 alin. 3), cu dovezile demersurilor (alin. 5). Regulamentul numește „judecătorul delegat cu executarea”, cu avizul șefului (HG 1079/2013, art. 14^43 alin. 8); formulările diferă și nu se rezolvă aici. Demersurile prealabile (art. 14^43 alin. 5–9): verificări în bazele de date, solicitări către autorități, sprijin de la poliție, inclusiv „introducerea persoanei ca semnalare în bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne și ale Poliției Române”. În Legea 252/2013, Legea 253/2013 și HG 1079/2013 nu apar SIS, SINS sau Interpol.

Practică profesională (nu este lege): Manualul 2017 (pp. 70–71, pagina tipărită) descrie semnalarea în SINS pentru statele Schengen și localizarea prin Biroul Interpol pentru celelalte state, și notează că serviciile nu erau menționate printre autoritățile cu acces în SINS, deci procedurile se pot desfășura în colaborare cu organul de urmărire penală, judecătorul de la dosar sau judecătorii delegați. Actele invocate de manual nu au fost verificate. Practică profesională (nu este lege): același manual (p. 82) indică transferul și când locul de muncă din străinătate apare după intrarea în supraveghere; la p. 32 notează că judecătorul delegat apreciază dacă sesizează instanța.

Ce reține cititorul

• În România, tribunalul recunoaște hotărârea străină, iar serviciul de probațiune supraveghează.
• La transfer spre alt stat, consilierul consemnează declarația și propune inițierea; certificatul îl completează judecătorul delegat.
• Pentru persoana plecată, textele verificate prevăd încunoștințarea organului judiciar, cu dovezi.

Temei legal

• Legea 302/2004, art. 184–185, 195, 198, 201, 204, 207–210, 213, 215–216, 218–220, 222, 224, 227.
• DC 2008/947/JAI, art. 6, 11, 12; DC 2009/829/JAI, art. 10, 12.
• Legea 253/2013, art. 91; Legea 252/2013, art. 51 alin. 3 și 5.
• HG 1079/2013, art. 14^42, 14^43, 14^55; HG 604/2016, art. 6 alin. 6.