Liberarea condiționată: drumul de la penitenciar la supraveghere

Pe scurt

Liberarea condiționată înseamnă ieșirea din penitenciar înainte de sfârșitul pedepsei, cu un termen de supraveghere pe restul pedepsei. Articolul urmărește condițiile, procedura, pregătirea din penitenciar, supravegherea și revocarea.

Condițiile din Codul penal

La pedeapsa închisorii (art. 100 alin. 1), liberarea poate fi dispusă dacă persoana:

• a executat cel puțin două treimi din pedeapsă (închisoare de cel mult 10 ani) sau cel puțin trei pătrimi, dar nu mai mult de 20 de ani (închisoare mai mare de 10 ani);
• execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis;
• a îndeplinit obligațiile civile din hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate;
• face să se formeze convingerea instanței că s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

După vârsta de 60 de ani, fracțiunile scad la jumătate, respectiv la două treimi (alin. 2). La calcul se ține seama și de partea din pedeapsă considerată executată pe baza muncii; textul fixează totuși un minim de pedeapsă efectiv executată (alin. 3–4). Pentru detențiunea pe viață (art. 99) se cer 20 de ani executați efectiv, bună conduită, obligațiile civile și convingerea instanței, iar termenul de supraveghere este de 10 ani. La acordare, instanța trebuie să prezinte motivele și să atenționeze persoana asupra consecințelor încălcărilor (art. 100 alin. 5).

Procedura: de la comisie la instanță

Liberarea se dispune la cererea persoanei sau la propunerea comisiei pentru liberare condiționată, de judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere (CPP art. 587 alin. 1; L254 art. 97 alin. 1). Comisia este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate (președinte), directorul penitenciarului, doi directori adjuncți și un consilier de probațiune (L254 art. 97 alin. 2). Ea ține seama de fracțiunea executată, regimul de executare, obligațiile civile, conduita și eforturile de reintegrare, antecedente (alin. 3). Persoana este adusă în fața comisiei, cu excepția afecțiunilor medicale confirmate (alin. 5), iar propunerea se consemnează într-un proces-verbal motivat, comunicat de îndată persoanei (alin. 6, 10).

Dacă persoana nu întrunește condițiile, comisia fixează un termen de reexaminare de cel mult un an; persoana se poate adresa judecătoriei cu cerere în 3 zile de la aducerea la cunoștință (alin. 11). Dacă instanța respinge, fixează un termen de reînnoire de cel mult un an (CPP art. 587 alin. 2).

Hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunal, în 3 zile de la comunicare; contestația procurorului suspendă executarea (CPP art. 587 alin. 3). O copie a hotărârii definitive se comunică serviciului de probațiune și poliției din localitatea unde locuiește persoana (alin. 4).

Zilele considerate executate: muncă remunerată, 5 zile pentru 4 de muncă; muncă neremunerată, 4 pentru 3; muncă pe timpul nopții, 3 zile pentru 2 nopți; plus zile pentru școlarizare, calificare ori lucrări științifice sau invenții (L254 art. 96 alin. 1). Reducerea nu poate fi revocată (alin. 2).

Pregătirea pentru liberare și rolul consilierului

Consilierul de probațiune participă la pregătirea pentru liberare, la comisie și, pentru minori, la consiliul educativ (L252 art. 107). Participarea la pregătire poate începe cu cel mult 6 luni înainte de momentul la care persoana poate fi propusă pentru liberare; el derulează programe specifice și activități de sprijin în reluarea relațiilor cu comunitatea (art. 108). În comisie, propunerile sale se bazează pe documentele unității și pe date din comunitatea de proveniență și se menționează în procesul-verbal trimis instanței (art. 109 alin. 3–4).

Termenul de supraveghere și durata măsurilor

Intervalul dintre data liberării și împlinirea duratei pedepsei este termenul de supraveghere (CP art. 100 alin. 6). Art. 101 alin. 1 enumeră măsurile de supraveghere (prezentare la probațiune, vizite, anunțarea schimbării locuinței sau a deplasărilor de peste 5 zile, schimbarea locului de muncă, informații despre mijloacele de existență). Textul art. 101 alin. 5 spune: „Măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute în alin. (2) lit. a) și lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani”; lit. a)–b) sunt curs și programe de reintegrare. Obligațiile de la alin. 2 lit. c)–g) (părăsirea țării, locuri, comunicare cu anumite persoane, vehicule, arme) se execută pe tot termenul (art. 101 alin. 5). Instanța poate impune obligațiile din alin. 2 doar dacă restul de pedeapsă este de 2 ani sau mai mare (alin. 1–2).

Pragul de 2 ani: o nepotrivire între texte

Codul penal (art. 101 alin. 1), L254 art. 97 alin. 7 și L252 art. 49 lit. c) vorbesc de un rest „de 2 ani sau mai mare”. L252 art. 109 alin. 2 vorbește de un rest „mai mare de 2 ani”. Pentru un rest de exact 2 ani, formulările nu coincid. Articolul nu stabilește care text se aplică în acest caz; situația concretă se verifică în hotărâre și la serviciul de probațiune. Tot așa, L252 art. 56 alin. 2 prevede că perioada controlului măsurilor din art. 101 alin. 1 CP este „stabilită de judecătorul delegat cu executarea, potrivit art. 101 alin. (5)”, în timp ce L253 art. 58 alin. 1 prevede că instanța comunică serviciului de probațiune hotărârea „cu mențiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. (1) […] se execută integral” și indică perioada doar pentru obligațiile de la art. 101 alin. 2 lit. a) și b). Articolul nu stabilește cum se împacă aceste texte.

Revocare, anulare, efecte

Instanța revocă liberarea dacă, cu rea-credință, persoana nu respectă măsurile sau obligațiile, ori dacă a săvârșit o nouă infracțiune descoperită în termen și sancționată cu închisoarea; restul de pedeapsă se execută (CP art. 104 alin. 1–2). Pentru nerespectarea cu rea-credință, consilierul verifică motivele și sesizează instanța (L253 art. 62 alin. 1), care este judecătoria de la art. 587 alin. 1 (CPP art. 588 alin. 3). Anularea privește o infracțiune anterioară liberării (CP art. 105). Dacă nu apar aceste cauze, pedeapsa se consideră executată (art. 106). Instanța poate modifica sau înceta obligațiile (art. 103).

Asistarea persoanelor supravegheate se realizează pe toată durata supravegherii (L252 art. 102 alin. 1).

Ce reține cititorul

• Liberarea cere fracțiune executată, regim semideschis sau deschis, obligații civile și convingerea instanței.
• Contestația împotriva hotărârii judecătoriei se depune în 3 zile de la comunicare, la tribunal.
• Consilierul participă la pregătire (cel mult 6 luni înainte) și la comisie.
• Potrivit CP art. 101 alin. 5, obligațiile lit. a)–b) țin o treime din termen, maximum 2 ani; lit. c)–g) tot termenul. L253 art. 58 alin. 1 prevede însă execuția integrală a măsurilor din alin. 1.
• Pragul de exact 2 ani este formulat diferit în Codul penal și în L252 art. 109 alin. 2.

Temei legal

• Codul penal, art. 99–101: condițiile, termenul de supraveghere, măsurile și obligațiile.
• Codul penal, art. 102–106: supravegherea, modificarea obligațiilor, revocarea, anularea și efectele.
• Codul de procedură penală, art. 587–588: instanța competentă, contestația în 3 zile, revocarea și anularea.
• Legea nr. 254/2013, art. 96–97: zilele considerate executate și comisia pentru liberare condiționată.
• Legea nr. 252/2013, art. 49, 56, 102, 107–110: rolul consilierului în penitenciar și în supraveghere.
• Legea nr. 253/2013, art. 58, 62: comunicarea hotărârii și sesizarea instanței pentru revocare.