Interviul și consilierea: tehnica pas cu pas

Pe scurt

Lecția b-26 a tratat tipurile de întrebări și ascultarea activă. Aici se urmărește interviul ca ansamblu: etapele, pregătirea camerei, nonverbalul, notițele, telefonul, minorul și etapele consilierii. Metoda vine din Manualul de probațiune 2008, iar legea fixează doar cadrul întrevederilor.

Interviu și întrevedere

Practică profesională (nu este lege): Manualul 2008 (pp. 149–150) observă că textele normative privitoare la referatul de evaluare vorbeau exclusiv despre întrevedere și citează o distincție din literatura de specialitate: întrevederea se apropie de observație și oferă mai ales informații cu valoare de fapte, iar interviul se apropie de chestionar și oferă opinii. Manualul o oferă ca text de sprijin, nu ca definiție legală.

În HG 1079/2013, art. 14^6 alin. (1), referatul de evaluare este întocmit „în baza uneia sau mai multor întrevederi” cu inculpatul minor și cu părinții acestuia sau cu persoanele care îl au în grijă. Cuvântul „interviu” apare în textele verificate (L252, L253, HG 1079/2013, HG 604/2016) o singură dată, în art. 14^6 alin. (5): se arată „unitățile tematice ale interviului”, cu posibile întrebări, când o evaluare sau verificare e cerută altui compartiment de probațiune, din același serviciu sau din altul, iar consilierul care o face poate aborda și alte aspecte „dacă necesitatea acestora rezultă din derularea întrevederii”. Textul folosește deci ambii termeni și nu îi definește.

Structura și pregătirea

Practică profesională (nu este lege): manualul (pp. 142–143) preia șase etape ale unei investigații prin interviuri: tematizare, planificare, intervievare, transcriere, analiză, verificare. Le consideră utile și pentru referat. Forma obișnuită este interviul față în față, semistructurat, individual: sunt fixate doar temele, într-un ghid de interviu.

Practică profesională (nu este lege): aranjarea spațiului (pp. 143–144). Sunt descrise patru poziționări: față în față peste birou (văzută ca mai confruntațională), la 45 de grade, de aceeași parte a biroului, fără birou. Manualul spune că nu se recomandă una în dauna alteia, iar consilierul se gândește la poziționare înainte. Mediul se dorește plăcut, confidențial, fără întreruperi.

Practică profesională (nu este lege): notițele. Manualul listează luarea de notițe printre măsurile care sprijină ascultarea (p. 145), alături de pregătire, structura întrebărilor, pauze între interviuri și contactul vizual. În supraveghere, art. 14^51 alin. (3) cere consemnarea aspectelor constatate la fiecare întrevedere într-o fișă de monitorizare.

În prima întrevedere cu persoana supravegheată, consilierul informează despre procesul de supraveghere și despre necesitatea unei evaluări inițiale (art. 14^44 alin. 1); informarea se face „verbal și în scris” (art. 14^45 alin. 1). L252 art. 54 alin. (1): informarea privește măsurile, obligațiile și consecințele respectării sau nerespectării lor.

Nonverbalul

Practică profesională (nu este lege): potrivit manualului (p. 146), semnele de ascultare atentă sunt încuviințarea din cap, un semn facial atent, contactul vizual, un „mmm” sau „înțeleg”. Ele se exersează, altfel devin manierisme și indică plictiseală din partea intervievatorului. Contactul vizual are semnificații diferite în culturi diferite (p. 147), deci nu se interpretează mecanic.

Telefonul

Practică profesională (nu este lege): manualul (p. 147) socotește telefonul nerecomandat pentru interviul complex, precum cel cu persoana evaluată, și potrivit pentru informații concrete, de pildă conduita școlară relatată de diriginte. Limitele: nu există certitudine privind identitatea celui care răspunde, iar limbajul nonverbal se percepe puțin.

Legea: la referatul pentru minor, art. 14^5 lit. d) prevede că, dacă „din motive obiective” întrevederile suplimentare nu pot avea loc, „informații suplimentare pot fi obținute și telefonic”. Convocarea se poate face și prin „convorbire telefonică consemnată ulterior în scris” (art. 14^7 alin. 3).

Interviul cu minorul

Practică profesională (nu este lege): manualul (p. 148) recomandă o relație de încredere, explicarea contextului întrevederii, un tablou scurt al structurii ei de la început și tact față de familie și școală, ca să se păstreze confidențialitatea.

Legea: convocarea minorului precizează necesitatea însoțirii de unul dintre părinți sau, după caz, de tutore ori de persoana sau reprezentantul instituției care îl are în grijă (art. 14^7 alin. 1 lit. b), dar întrevederea „nu este împiedicată” de neprezentarea lor (alin. 2). Referatul presupune o primă întrevedere și, „în funcție de particularitățile cazului”, altele (art. 14^5 lit. b–c). La supravegherea minorului, concluziile evaluării se prezintă minorului și se discută cu el „în scopul obținerii asumării” (art. 14^71 alin. 8); prima întrevedere nu este împiedicată de absența însoțitorilor (art. 14^70 alin. 10). Evaluarea inițială se realizează „în baza uneia sau mai multor întrevederi” (art. 14^71 alin. 1).

Etapele consilierii

Practică profesională (nu este lege): manualul (p. 199) descrie patru stadii: construirea relației, investigarea, planul de acțiune, evaluarea eficienței. Interviul este instrumentul principal al investigării, cu trei funcții: informațională, de diagnostic, terapeutică (p. 201). Tehnicile se grupează pe conținut (definirea termenilor, feedback), procedură (acordarea cuvântului, temperarea, sensibilizarea la timp) și climat (pp. 205–207), fără a fi algoritm care garantează rezultatul.

Practică profesională (nu este lege): în perioada de pilotare a Instrumentului de Diagnoză, manualul (pp. 326–327) arată că el s-a început, de regulă, după studiul dosarului penal și s-a completat fie după fiecare interviu, fie la final; rubricile neclarificate cer un al doilea interviu; chestionarul conex s-a aplicat la final, apoi s-au explorat mai profund anumite arii.

Ce reține cititorul

• Legea vorbește despre întrevedere; „interviul” apare o dată în HG 1079/2013 (art. 14^6 alin. 5), fără definiție.
• Structura în etape, aranjarea spațiului, nonverbalul și notițele sunt metodă, nu normă.
• Telefonul completează întrevederile; art. 14^5 lit. d) îl prevede pentru informații suplimentare.
• La minor, absența însoțitorului nu împiedică întrevederea.
• Consilierea are patru stadii; interviul servește în special investigării.

Temei legal

• Legea nr. 252/2013, art. 54 alin. (1): informarea persoanei la prima întrevedere.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^5 lit. b)–d): etapele referatului de evaluare, inclusiv informațiile obținute telefonic.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^6 alin. (1) și (5): întrevederile ca bază a referatului; unitățile tematice ale interviului.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^7 alin. (1) lit. b), (2)–(3): convocarea minorului și mijloacele de convocare.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^44 alin. (1), art. 14^45 alin. (1): conținutul și forma informării la prima întrevedere.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^51 alin. (3): fișa de monitorizare.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^70 alin. (10), art. 14^71 alin. (1), (8): prima întrevedere și evaluarea inițială a minorului.