Proiect educațional.Acesta nu este site oficial al unei instituții publice. Un proiect al Asociației Povestea Mea.
Intră în cont

Pista B · Etapa 5 · Lecția 26 din 40

Interviul și ascultarea activă

Cum se conduce un interviu util: tipuri de întrebări, reflectare, parafrazare, rezumat, capcane de evitat și cadrul legal al informării persoanei.

PRACTICĂ PROFESIONALĂ Verificat la 16 octombrie 2026
Temei legal (3)
  • Legea nr. 252/2013, art. 7
  • Legea nr. 252/2013, art. 11 alin. (1)–(2)
  • Legea nr. 252/2013, art. 53 alin. (2) lit. b), alin. (3)

Pe scurt

Practică profesională (nu este lege): interviul este principalul instrument prin care consilierul de probațiune obține informații pentru evaluare. Lecția descrie tehnica interviului și a ascultării active, preluate din manualele profesionale, și cadrul legal minim în care se desfășoară. Obiectivul: conducerea unui interviu util, în care persoana vorbește, iar consilierul înțelege.

Legea fixează doar câteva repere, nu tehnica:

  • Consilierul informează persoana despre natura și conținutul principalelor acte din activitatea de probațiune și urmărește obținerea consimțământului ei cu privire la derularea acestora (L252 art. 11 alin. 1).
  • Informarea se face într-o limbă sau într-un limbaj pe care persoana îl înțelege; dacă nu înțelege româna, se apelează la traducător și interpret autorizat sau la interpret de limbaj mimico-gestual (art. 11 alin. 2).
  • Activitatea sistemului de probațiune se desfășoară cu respectarea confidențialității și a regulilor de protecție a datelor personale (art. 7).
  • Documentele privind contactarea, informarea și evaluarea persoanei supravegheate intră în dosarul de probațiune (art. 53 alin. 2 lit. b), pe care persoana supravegheată îl poate consulta pe durata supravegherii (art. 53 alin. 3).

Tot restul lecției este practică profesională.

Tipuri de întrebări

Practică profesională (nu este lege): manualele disting trei categorii.

  • Întrebări deschise (ce, cum, în ce fel): invită la povestire. Exemplu: „Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru dumneavoastră?”
  • Întrebări închise (răspuns da/nu sau o informație punctuală): utile la început, pentru teme ușoare și factuale, sau pentru clarificarea unui detaliu. Folosite în serie, transformă interviul în interogatoriu.
  • Întrebări sugestive: conțin răspunsul dorit („Nu-i așa că ați băut în seara aceea?”). Se evită, fiindcă dau răspunsuri ale consilierului, nu ale persoanei. Se evită și întrebările multiple, indiscrete sau cu tentă discriminatorie.

Exemplu pe tema alcoolului. Întrebarea închisă „Consumați alcool?” se poate înlocui cu „Ce loc are alcoolul în programul unei săptămâni?”. Manualele descriu trei abordări indirecte: ca și cum consilierul ar fi informat („Mulți oameni spun că după o zi grea o bere ajută; cum este la dumneavoastră?”), naivă („Nu mă pricep; cum decurge o seară cu prietenii?”) și colaterală (întrebări despre context: cine mai bea în familie, la ce ore, în ce locuri).

Ascultarea activă

Practică profesională (nu este lege): ascultarea activă înseamnă atenție orientată spre ce spune și ce simte persoana, cu trei tehnici principale.

  • Reflectarea: numirea emoției sau a sensului perceput („Pare că vă îngrijorează reacția familiei.”).
  • Parafrazarea: reformularea ideii principale în cuvintele consilierului („Deci munca de noapte vă lasă puțin timp acasă.”).
  • Rezumatul: o sinteză scurtă, la încheierea unei teme, pentru ca persoana să corecteze sau să completeze.

Ascultarea activă exclude sfaturile, critica și diagnosticul: consilierul nu judecă și nu pune etichete.

Capcane și verificarea înțelegerii

Practică profesională (nu este lege): capcanele frecvente sunt etichetarea („sunteți dependent”), sfaturile premature, învinovățirea, întreruperea și jargonul. Limbajul se adaptează nivelului de înțelegere al persoanei, iar termenii de specialitate se explică. Înțelegerea se verifică prin invitația de a repeta cu cuvintele proprii ce s-a stabilit („Ce ați reținut din ce am discutat?”), nu prin întrebarea „Ați înțeles?”, la care se răspunde de obicei „da”.

Ce reține cititorul

  • Legea cere informare, consimțământ urmărit, limbă înțeleasă și confidențialitate; tehnica interviului este practică profesională.
  • Practică profesională (nu este lege), următoarele patru puncte: întrebările deschise obțin povestea, cele închise precizează detaliile, cele sugestive se evită.
  • Reflectarea, parafrazarea și rezumatul arată persoanei că a fost auzită.
  • Sfatul, critica și eticheta blochează conversația.
  • Înțelegerea se verifică cerând reformularea, nu un simplu „da”.

Exercițiu

Practică profesională (nu este lege): zece întrebări închise despre alcool, muncă, familie și timp liber se transformă în întrebări deschise, folosind câte una dintre cele trei abordări indirecte unde tema este sensibilă. Apoi, în perechi, cu un observator: un participant joacă consilierul, altul persoana evaluată, iar observatorul notează tipurile de întrebări folosite, tehnicile de ascultare activă și momentele de sfat sau etichetare. Rolurile se schimbă, iar observatorul oferă feedback pe baza notițelor.

  • Legea nr. 252/2013, art. 7: confidențialitatea și protecția datelor personale în activitatea de probațiune.
  • Legea nr. 252/2013, art. 11 alin. (1)–(2): informarea persoanei, consimțământul și limba în care se face informarea.
  • Legea nr. 252/2013, art. 53 alin. (2) lit. b), alin. (3): documentele privind informarea și evaluarea din dosarul de probațiune și dreptul persoanei supravegheate de a-l consulta.

Test de verificare

Răspunsurile se verifică pe loc; explicația și temeiul legal apar după fiecare întrebare. Testul are 4 întrebări.

Aprofundare pentru această lecție