Referatul și raportul: cum se scriu

Pe scurt

Lecția B-10 a stabilit ce trebuie să conțină legal un referat sau un raport de evaluare: cele cinci capitole, termenele, riscul și propunerile motivate. Aici se discută altceva: cum se scrie. Obiectivul este redactarea unei secțiuni cu legătură cauzală între context și comportament și cu propuneri care decurg din date. Partea de redactare este, în principal, practică profesională din manuale, nu normă.

Ce spune legea despre redactare

Textul legal spune puțin despre stil. Regulamentul cere ca referatul de evaluare să fie redactat „într-o manieră obiectivă, clară și coerentă”, iar după introducere capitolele să fie scurte, evitându-se pe cât posibil termenii de specialitate care ar îngreuna înțelegerea (HG 1079/2013, art. 14^9 alin. 1 și 4). Referatul se întocmește în două exemplare, semnate de șeful compartimentului de evaluare presentențială și de consilierul care l-a întocmit (art. 14^9 alin. 6). Legea cere ca referatul și raportul de evaluare să conțină riscul de săvârșire a unor infracțiuni (L252 art. 34 alin. 1; art. 39 alin. 1) și propuneri motivate (art. 34 alin. 3; art. 39 alin. 3), iar raportul din perioada supravegherii conține, la rândul său, propuneri motivate (art. 44 alin. 2). Restul lecției este practică.

Legătura cauzală între context și comportament

Practică profesională (nu este lege): manualele cer ca datele despre familie, școală, muncă sau sănătate să nu rămână o listă de fapte, ci să fie legate de comportamentul infracțional. Un capitol bun răspunde la întrebarea „de ce are acest fapt importanță aici?”.

Exemplu original, slab: „Persoana provine dintr-o familie dezorganizată și are un anturaj negativ.” Formularea etichetează și nu arată nicio legătură.

Exemplu revizuit: „Părinții au lucrat în străinătate între 2022 și 2024, iar minorul a locuit cu bunica. Conform declarației bunicii și a dirigintelui, în acest interval absențele școlare au crescut, iar faptul a fost comis împreună cu colegi cunoscuți atunci. Lipsa supravegherii zilnice poate fi un factor favorizant.”

Se observă trei lucruri: faptele sunt datate, sursa este numită, iar concluzia este formulată prudent („poate fi”), fiindcă cauzalitatea se susține, nu se afirmă fără probe.

Sursele: echilibru între subiectiv și obiectiv

Regulamentul cere ca pentru fiecare persoană contactată să se precizeze legătura cu persoana evaluată, numărul de întrevederi sau convorbiri, data, locul, refuzul de cooperare și eventualele îndoieli privind acuratețea (HG art. 14^11 alin. 2, pentru referatul privind minorul).

Practică profesională (nu este lege): manualul din 2008 propune verificarea echilibrului între surse subiective (rude, vecini) și obiective (școală, medic, instituții). Un referat bazat aproape exclusiv pe apropiați este fragil; fiecare afirmație importantă se întărește, pe cât posibil, cu un document sau cu o sursă din afara cercului apropiat.

Judecăți de valoare și limbaj

Practică profesională (nu este lege): se preferă faptul observabil în locul etichetei. În loc de „agresiv”, se scrie ce s-a întâmplat, când și după ce informație. În loc de „nu are nicio motivație”, se scrie ce a declarat persoana și ce a făcut efectiv. Se evită jargonul, ironia, adjectivele fără acoperire și opiniile proprii prezentate ca fapte. Propoziția scurtă este mai sigură decât cea lungă. Declarația persoanei se redă ca declarație, iar interpretarea consilierului se separă clar de ea.

Concluzii și propuneri motivate

Practică profesională (nu este lege): fiecare propunere trebuie să poată fi urmărită înapoi până la o constatare din capitolele anterioare. Schema: constatare, legătură cu riscul, propunere, motiv. Propunerea trebuie să țină cont de resursele persoanei, ale familiei și ale comunității. Nu se propun obligații pentru care nu există nicio informație în referat.

Regula veche, din 2008, potrivit căreia referatul nu conținea propuneri, nu mai este valabilă: legea actuală cere propuneri motivate. Nici structura în cinci părți din regulamentul din 2008 (HG 1239/2000) nu se mai aplică: legea lasă structura la regulament (art. 34 alin. 4; art. 39 alin. 4), iar cea în vigoare este în regulamentul actual (HG 1079/2013), descrisă în B-10. Faptul că și aceasta are cinci capitole nu face valabil regulamentul din 2008.

Ce reține cititorul

• Legea fixează conținutul și cere o redactare obiectivă, clară și coerentă; restul stilului este practică profesională.
• Datele despre context se leagă de comportament; legătura se formulează prudent și se sprijină pe surse.
• Sursele se menționează precis, iar echilibrul dintre surse subiective și obiective întărește documentul.
• Faptul observabil înlocuiește eticheta și judecata de valoare.
• Propunerile sunt motivate și pot fi urmărite până la datele din referat.

Exercițiu

Se redactează un paragraf de 6–8 rânduri dintr-un referat fictiv, pe un caz inventat (de exemplu, un minor de 15 ani, fapt de furt, familie monoparentală, două surse). Paragraful leagă contextul de comportament și se termină cu o propunere motivată. Apoi se revizuiește cu o listă de criterii: faptele sunt datate; fiecare afirmație importantă are o sursă; nu există etichete; declarația persoanei este separată de interpretare; cauzalitatea este formulată prudent; propunerea decurge din constatări; limbajul este simplu.

Temei legal

• Legea 252/2013, art. 34 alin. 1 și 3; art. 39 alin. 1 și 3: conținutul referatului și al raportului, riscul și propunerile motivate.
• Legea 252/2013, art. 44 alin. 2: propuneri motivate în raportul din perioada supravegherii.
• HG 1079/2013, art. 14^9 alin. 1, 4 și 6: redactare obiectivă, clară, coerentă; capitole scurte; semnarea referatului.
• HG 1079/2013, art. 14^11 alin. 2: precizările despre fiecare sursă de informații.