Riscul: risc–nevoie–responsivitate

Pe scurt

Evaluarea riscului este o obligație legală a consilierului, dar metoda prin care se potrivește intensitatea intervenției cu riscul vine din practica profesională, nu din lege. Lecția separă ce spune textul legal de ce propun manualele și arată de ce un instrument de evaluare sprijină judecata consilierului, fără să o înlocuiască.

Ce cere legea

Referatul de evaluare pentru minor și raportul de evaluare pentru major cuprind, între altele, riscul de săvârșire a unor infracțiuni, iar concluziile conțin propuneri motivate pentru reducerea acestui risc (L252 art. 34 alin. 1 și 3; art. 39 alin. 1 și 3). Regulamentul prevede un capitol dedicat riscului, cu factorii inhibitori și cei favorizanți ai comportamentului infracțional și cu nivelul estimat al riscului (HG art. 14^13; 14^35 alin. 1).

La începutul supravegherii, evaluarea inițială urmărește stabilirea riscului de comitere a unor noi infracțiuni, a clasei de supraveghere și a planificării obligațiilor (HG art. 14^46 alin. 1; la minor, art. 14^71 alin. 2). Datele se consemnează într-o fișă numită „scală de evaluare a riscului și nevoilor” (art. 14^46 alin. 7; art. 14^71 alin. 6).

Regulamentul nu fixează un număr de niveluri de risc și nu folosește denumirea „SERN”. Clasificările numerice din manuale nu sunt, deci, normă.

Logica risc–nevoie–responsivitate

Practică profesională (nu este lege): modelul, descris în manualul din 2017, pornește de la trei idei.

• Risc: intensitatea intervenției se potrivește cu nivelul riscului. Risc mare cere intervenție intensivă, risc mic cere intervenție minimă. Manualul avertizează că abordarea inversă poate agrava situația.
• Nevoie: intervenția vizează nevoile care țin de comportamentul infracțional (nevoi criminogene), nu orice problemă a persoanei.
• Responsivitate: metoda se adaptează persoanei, de exemplu nivelului de înțelegere, motivației și particularităților ei. Manualul o enunță mai mult decât o dezvoltă.

Trei tipuri de risc

Practică profesională (nu este lege): manualul distinge riscul de recidivă, riscul pentru consilier (de pildă în legătură cu consumul de alcool sau substanțe ori cu tulburări psihice ale persoanei) și riscul pentru sine sau pentru apropiați (suicid, autovătămare). Cele trei se apreciază separat, iar un nivel scăzut la unul nu spune nimic despre celelalte.

Instrumentul și judecata profesională

Practică profesională (nu este lege): scala folosită în practică este prezentată în manual sub numele SERN, cu factori statici (istoric care nu se mai schimbă) și factori dinamici (nevoi care pot evolui). Raportul statistic al DNP pentru anul 2025 prezintă profilul de risc pe cinci niveluri (mic, mic–mediu, mediu, mediu–mare, mare); aceasta este o convenție de raportare și de lucru, nu un text de lege, iar manualul din 2017 descrie calificative pe trei trepte (scăzut, mediu, crescut).

Același manual subliniază că instrumentul nu dă verdicte: scorul orientează, iar concluzia aparține consilierului, care ține seama de context, de informațiile din surse diferite și de ceea ce scala nu surprinde (motivația de moment, o schimbare recentă de viață, un eveniment neprevăzut). Rezultatele testărilor istorice ale instrumentului se citesc cu rezervă: au fost obținute pe un eșantion și într-un context anume, iar cifrele din manual nu se folosesc ca date actuale.

Ce reține cititorul

• Legea cere evaluarea riscului de recidivă și propuneri motivate; ea nu stabilește niveluri numerice de risc.
• Existența unei „scale de evaluare a riscului și nevoilor” este prevăzută în regulament; denumirea SERN și cele cinci niveluri sunt practică profesională.
• Modelul risc–nevoie–responsivitate potrivește intensitatea intervenției cu riscul.
• Riscul pentru consilier și riscul pentru sine se apreciază separat de riscul de recidivă.
• Instrumentul sprijină judecata profesională, nu o înlocuiește.

Exercițiu

Se completează un instrument fictiv de evaluare pe un caz inventat: o persoană de 24 de ani, prima condamnare, suspendare sub supraveghere, loc de muncă instabil, anturaj problematic, fără consum de substanțe. Se notează factorii statici și dinamici, se formulează o estimare a riscului de recidivă și se alege intensitatea intervenției. Apoi se discută „ce nu surprinde” instrumentul în acest caz: motivația persoanei, sprijinul familiei, o schimbare recentă de loc de muncă. Se verifică dacă concluzia ar rămâne aceeași după încă o întrevedere.

Temei legal

• Legea 252/2013, art. 34 alin. 1 și 3: riscul și propunerile motivate în referatul pentru minor.
• Legea 252/2013, art. 39 alin. 1 și 3: riscul și propunerile motivate în raportul pentru major.
• HG 1079/2013, art. 14^13 și 14^35: capitolul privind riscul, cu factorii inhibitori și favorizanți și nivelul estimat al riscului.
• HG 1079/2013, art. 14^46 alin. 1 și 7: evaluarea inițială a persoanei supravegheate și consemnarea în scala de evaluare a riscului și nevoilor.
• HG 1079/2013, art. 14^71 alin. 2 și 6: aceleași reguli pentru minor.