Modelarea pro-socială: relație, model și întărire

Pe scurt

Modelarea pro-socială este o metodă de lucru în care consilierul influențează comportamentul prin relația pe care o construiește, prin propriul exemplu și prin felul în care răspunde la comportamentul persoanei. Este practică profesională, nu normă. Articolul completează lecția b-31 (motivarea), unde lauda specifică și feedbackul în patru pași sunt deja prezentate.

Cele trei ingrediente

Manualul din 2008 (pp. 399–407, capitolul lui John Teasdale, care invocă studiile lui Chris Trotter) descrie trei ingrediente: relații de înaltă calitate, abilitatea de a acționa ca model și abilitatea de a reafirma comportamentul așteptat și de a descuraja celelalte comportamente (p. 400). Același text precizează că metoda nu este o soluție rapidă și nu înseamnă a lăsa oamenii să facă ce doresc fără limite.

Practică profesională (nu este lege):

• Relația. Manualul enumeră: stil deschis și cald, posibilitatea ca persoana să-și exprime părerile fără teama de a nu fi ascultată, simpatie sau cel puțin considerație pentru cei cu care se lucrează, umor la momentul potrivit, contact frecvent sau periodic și înțelegerea comună a limitelor relației (pp. 400–401).
• Modelul. Manualul deosebește „modelul suprem”, practic inaccesibil, de modelul realist, o persoană cu care cititorul se poate identifica. Modelul bun este punctual, de încredere, corect și deschis, interpretează pozitiv motivele altora până la dovada contrară și nu aprobă comportamentul infracțional (pp. 401–402).
• Întărirea. Răspunsul la comportament trebuie să fie clar și, pe cât posibil, imediat; o reacție întârziată are mai puțin efect (pp. 402–403).

Cadrul legal are un punct de contact: consilierul „urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu persoana aflată în evidență, în scopul implicării acesteia în propriul proces de reabilitare” (L252 art. 9 alin. 2). Art. 102 alin. (1) vorbește despre „intervenții specializate adaptate nevoilor persoanei” și nu numește modelarea pro-socială.

Lauda și gratificările nemateriale

Practică profesională (nu este lege): manualul 2008 arată că gratificările financiare nu intră în discuție și propune forme nemateriale (p. 403):

• Lauda, doar când este meritată, legată de un comportament concret și explicită, ca persoana să facă singură legătura. Fără tact, lauda poate fi percepută ca atitudine condescendentă sau sarcastică.
• Timpul acordat: mai mult când persoana are nevoie, mai puțin când progresează. Manualul vorbește despre întâlniri mai rare ca recunoaștere a progresului; frecvența contactelor rămâne însă cea stabilită prin actele normative și prin planul de supraveghere, ceea ce articolul nu detaliază.
• Consemnarea aspectelor pozitive în rapoarte, comunicată persoanei. Manualul observă că se notează adesea doar incidentele.
• Sprijin în probleme practice, cum sunt locuința, ajutorul social sau găsirea unui loc de muncă.

Manualul avertizează că întărirea automată își pierde repede efectul (p. 404) și că efortul nu trebuie concentrat doar pe cei care răspund bine, pentru că adesea cei mai dificili au cea mai mare nevoie de sprijin (p. 403).

Descurajarea comportamentului, nu a persoanei

Practică profesională (nu este lege): același manual cere ca dezaprobarea să vizeze comportamentul, nu persoana, să fie însoțită de explicații clare și să fie imediată, nu amânată pentru ziua următoare (p. 404). Obiectivele stabilite trebuie să fie realiste, altfel riscul de eșec crește. Aspectele negative pot fi consemnate în rapoarte, dar cu discutarea lor cu persoana și cu explicarea a ce trebuie făcut pentru remediere. Se recomandă o atitudine caldă față de comportamentul adecvat și o schimbare vizibilă de atitudine față de cel inadecvat. Formula numerică din manual privind raportul comentariilor pozitive și negative nu este preluată.

Feedbackul, comportamentul și aspectul consilierului

Practică profesională (nu este lege): pe lângă cei patru pași din b-31, manualul adaugă (p. 405): feedbackul constructiv nu înseamnă doar feedback pozitiv; cel negativ, transmis cu tact, poate fi util, iar cel destructiv nu se transmite. Feedbackul vizează un comportament care poate fi schimbat și oferă o alternativă, iar persoana poate alege dacă îl ascultă, pentru că schimbarea nu poate fi impusă. Ascultarea, rezolvarea de probleme și negocierea sunt prezentate ca abilități însoțitoare (pp. 405–406).

Manualul tratează comportamentul consilierului ca expresie a gândirii, atitudinii și sentimentelor; comportamentul respectuos tinde să primească respect, iar cel nepoliticos, nepoliteță. Aspectul îngrijit este prezentat ca parte a exemplului, subiect pe care manualul îl numește controversat (p. 406). Manualul dă exemplul consecvenței: consilierul nu se poate supăra pe cineva care a întârziat dacă întârzie el însuși mereu (p. 407).

Îndrumătorul de la munca în folosul comunității ca model

Practică profesională (nu este lege): manualul din 2017 (pp. 220–230, dr. Gabriel Oancea) arată că munca neremunerată în folosul comunității poate fi privită ca mediu de continuare a modelării pro-sociale. În intervenția sa, consilierul ar trebui să acorde atenție, între altele, la punctualitate, nediscriminare, laudă, empatie, ascultare activă și feedback pozitiv, deoarece persoana petrece uneori mai mult timp la locul de muncă decât în întâlnirile cu consilierul (p. 223). Același text consideră că trebuie acordată atenție formării „supervizorilor” în aceste elemente (pp. 223–224) și subliniază pregătirea partenerilor din comunitate (p. 225). Manualul leagă modul de interacțiune al supervizorului de rezultatul executării (p. 224); cifrele nu sunt preluate.

Termenul „supervizor” nu apare în textele legale verificate (L252, L253, HG 1079/2013, HG 604/2016, HG 818/2018). Standardul nr. 2 din HG 818/2018 prevede că instituția din comunitate „desemnează o persoană care să îndrume și să verifice modalitățile efective de executare” a obligației, numită reprezentantul instituției din comunitate. Standardul nr. 4 pune în sarcina instituției, între altele, să asigure executarea muncii „în condiții de natură să garanteze respectarea drepturilor omului și a demnității umane” (lit. c) și comunicarea „în timp real” a situațiilor în care persoanele „nu execută orele de muncă conform cerințelor/condițiilor stabilite sau nu execută deloc munca” (lit. i). Modelarea pro-socială rămâne o metodă pe care consilierul o poate transmite partenerilor; în textele verificate nu apare obligația ca îndrumătorul să o aplice.

Ce reține cititorul

• Cele trei ingrediente: relația, modelul și întărirea, cu răspuns clar și imediat.
• Lauda este specifică și meritată; gratificările sunt nemateriale.
• Se dezaprobă comportamentul, nu persoana.
• Consecvența consilierului face parte din metodă; manualul din 2017 extinde ideea la munca în folosul comunității.
• Legea fixează relația pozitivă și standardele pentru instituția din comunitate; metoda ca atare nu este normă.

Temei legal

• Legea nr. 252/2013, art. 9 alin. (2): consilierul urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu persoana aflată în evidență.
• Legea nr. 252/2013, art. 102 alin. (1): asistarea constă în intervenții specializate adaptate nevoilor persoanei, riscului și particularităților cazului; în textele verificate modelarea pro-socială nu apare ca metodă impusă.
• HG nr. 818/2018, Standardul nr. 2: persoana desemnată de instituția din comunitate care îndrumă și verifică executarea.
• HG nr. 818/2018, Standardul nr. 4 lit. c) și i): demnitatea umană și comunicarea în timp real a neexecutării.