Proiect educațional.Acesta nu este site oficial al unei instituții publice. Un proiect al Asociației Povestea Mea.
Intră în cont

Pista B · Etapa 5 · Lecția 31 din 40

Motivarea: interviul motivațional, ciclul schimbării, rezistența

Lucrul cu o persoană care nu a cerut serviciul: ciclul schimbării, autodeterminarea, tipurile de rezistență și tehnicile interviului motivațional.

PRACTICĂ PROFESIONALĂ Verificat la 16 octombrie 2026
Temei legal (1)
  • Legea nr. 252/2013, art. 9 alin. (2)

Pe scurt

Persoana aflată în evidența probațiunii nu a cerut serviciul, iar obligația vine dintr-o hotărâre. Lecția prezintă ce spun manualele profesionale despre motivare: etapele schimbării, tipurile de rezistență și tehnicile prin care consilierul sprijină decizia persoanei fără să o impună. Obiectivul: lucrul cu o persoană care nu a cerut serviciul.

Legea fixează doar un reper: consilierul urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu persoana, pentru a o implica în propriul proces de reabilitare (L252 art. 9 alin. 2). Restul lecției este practică profesională.

Ciclul schimbării

Practică profesională (nu este lege): schimbarea este descrisă în șase faze: precontemplare, contemplare, decizie, acțiune, menținere, recădere. Manualele o prezintă ca spirală: după o recădere persoana nu revine la zero, ci se întoarce, în multe cazuri, în contemplare sau decizie (unele persoane ajung în precontemplare) și continuă cu ce a învățat.

Sarcina consilierului diferă pe faze:

FazaCe urmărește consilierul
Precontemplareinformare și feedback
Contemplareexplorarea ambivalenței
Deciziestrategii pe care persoana le simte potrivite
Acțiunerespectarea strategiilor alese de persoană
Menținereprevenirea recăderii
Recădereanaliza ei ca experiență de învățare, nu ca eșec

Autodeterminarea și tipurile de rezistență

Practică profesională (nu este lege): teoria autodeterminării susține că o schimbare susținută doar de presiunea contextului durează cât durează presiunea. Presiunea externă poate totuși fi folosită util dacă răspunde la trei nevoi: autonomie (persoana decide ce și cum schimbă), relaționare (se simte respectată și apreciată) și competență (vede că poate reuși).

Manualele descriu patru tipuri de rezistență:

  • Negare: obiectivul este recunoașterea problemei, prin întrebări deschise despre dificultățile întâmpinate.
  • Ambivalență: consilierul clarifică intențiile și acceptă că decizia aparține persoanei.
  • Lipsa optimismului: consilierul exprimă încredere și laudă chiar și rezultatele mici.
  • Presiuni externe: se verifică motivele schimbării; o schimbare făcută doar pentru a mulțumi pe altcineva rezistă greu.

Rezistența este o parte normală a procesului. Dacă apare, consilierul schimbă strategia; confruntarea o amplifică.

Tehnicile interviului motivațional

Practică profesională (nu este lege):

  • Mesajul de început: consilierul precizează că scopul este să ajute persoana să se schimbe, că pe unele puncte se va ajunge la acord, pe altele nu, și că discuția are loc oricum.
  • Întrebări deschise: cel mult trei la rând, intercalate cu reflectare sau rezumat, ca interviul să nu devină interogatoriu.
  • Reflectarea: se reia în cuvintele persoanei ce a spus sau ce a simțit.
  • Rezumatul: leagă ideile și poate pendula între „pe de o parte” și „pe de altă parte”.
  • Balanța motivațională: avantajele și dezavantajele schimbării și ale păstrării comportamentului, notate pe hârtie.
  • Lauda specifică: legată de un comportament concret, imediată și sinceră; lauda generală („bine!”) nu este suficientă.

Capcane descrise: întrebare–răspuns în serie, etichetarea, învinovățirea, rolul de expert și grăbirea spre soluții.

Feedback constructiv în patru pași

Practică profesională (nu este lege): se începe cu ceva pozitiv; se descrie ce s-a văzut sau auzit; se spune ce impact a avut; se discută ce se putea face altfel sau ce se poate face ca situația să nu se repete.

Ce reține cititorul

  • Legea cere o relație pozitivă care implică persoana; metodele motivării sunt practică profesională.
  • Schimbarea este o spirală, iar recăderea face parte din proces.
  • Autonomia, relaționarea și competența fac presiunea externă utilă, nu doar constrângere.
  • Rezistența este normală: strategia se schimbă, nu se confruntă persoana.
  • Lauda este specifică, iar feedbackul urmează patru pași.

Exercițiu

În perechi, cu un observator: un participant joacă persoana care nu vrea să schimbe ceva, celălalt consilierul. Consilierul folosește trei întrebări deschise, o reflectare și un rezumat. Observatorul notează numărul de întrebări la rând, capcanele apărute și formulările de laudă. Rolurile se schimbă, iar observatorul oferă feedback în patru pași.

  • Legea nr. 252/2013, art. 9 alin. (2): consilierul urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu persoana aflată în evidență, pentru implicarea ei în propriul proces de reabilitare.

Test de verificare

Răspunsurile se verifică pe loc; explicația și temeiul legal apar după fiecare întrebare. Testul are 4 întrebări.

Aprofundare pentru această lecție