Managementul de caz

Pe scurt

Managementul de caz este modul în care serviciul de probațiune organizează tot ce se întâmplă cu o persoană aflată sub supraveghere, de la prima convocare până la evaluarea finală. Legea îl definește și enumeră activitățile managerului de caz. Modelul în opt etape din manual este practică profesională, nu normă. Obiectivul lecției este formarea unui model de lucru care leagă evaluarea, planul, interviul, referatul și riscul într-un singur proces.

Definiția legală

Legea 252/2013 definește managementul de caz ca „procesul de coordonare” a evaluării persoanei supravegheate, a planificării și desfășurării intervențiilor de asistare și control și a monitorizării măsurilor și obligațiilor impuse de organele judiciare. Definiția adaugă două idei: valorificarea potențialului intern al persoanei și integrarea contribuției instituțiilor din comunitate (art. 14 lit. b).

Definiția acoperă deci și controlul, și asistarea, iar persoana este tratată ca resursă a propriului proces, nu doar ca destinatar al unor măsuri.

Desemnarea și convocarea

După primirea copiei hotărârii prin care s-a dispus supravegherea, șeful serviciului desemnează un consilier de probațiune manager de caz (art. 50). În cel mult 5 zile de la primirea copiei, managerul de caz convoacă persoana la sediul serviciului, stabilind data prezentării (art. 51 alin. 1). Dacă persoana nu se prezintă, managerul de caz reia procedura de convocare, iar în caz de neprezentare solicită organelor de poliție sprijin pentru identificarea și contactarea persoanei (art. 51 alin. 2). Dacă persoana nu este găsită sau locuiește în alt stat și întrevederea de evaluare nu poate fi realizată, consilierul încunoștințează organul judiciar despre imposibilitatea punerii în executare a hotărârii (art. 51 alin. 3).

Cele șapte activități legale

Pentru fiecare persoană supravegheată, managerul de caz:

• informează persoana despre procesul de supraveghere;
• o evaluează inițial;
• planifică procesul de supraveghere;
• derulează activitățile de control și derulează sau coordonează asistarea;
• colaborează cu judecătorul delegat cu executarea, cu instituții din comunitate și cu alte autorități sau instituții publice;
• monitorizează procesul;
• evaluează final procesul de supraveghere (art. 52 lit. a–g).

Pentru minori, art. 72 prevede aceeași succesiune de șapte activități, cu diferențe: informarea vizează și părintele, tutorele sau persoana însărcinată cu supravegherea (lit. a); managerul coordonează activitatea instituțiilor din comunitate și a persoanelor însărcinate cu supravegherea minorului, în locul activităților de control și asistare din art. 52 lit. d (lit. d); colaborează cu judecătorul delegat, cu instanța de executare și cu alte autorități sau instituții publice (lit. e).

Legea impune și o obligație de informare: consilierul încunoștințează de îndată judecătorul delegat despre orice nelămurire, împiedicare sau incident a cărui soluționare revine judecătorului (L253 art. 17 alin. 1).

Modelul în opt etape

Practică profesională (nu este lege): manualul din 2017 descrie opt etape: luarea în evidență, contactarea și stabilirea relației, evaluarea inițială, planificarea, intervenția, monitorizarea, reevaluarea și revizuirea planului, pregătirea încheierii. Legea nu enumeră opt etape; ea cuprinde șapte activități. Modelul este un instrument de lucru, nu o enumerare legală.

Practică profesională (nu este lege): principiile prezentate în manual sunt orientarea spre persoană, advocacy în limita riscului de recidivă și a pericolului social, folosirea resurselor formale și informale (instituții, familie, grupuri de sprijin), prioritizarea (întâi obligațiile cu termen și cele impuse de hotărâre, apoi alte servicii, cu acordul persoanei) și flexibilitatea față de diversitate.

Practică profesională (nu este lege): manualul menționează patru forme de management de caz, centrate pe resurse, pe rezultate, pe problemă și apreciativ (pe punctele forte). Ele se combină în funcție de caz.

Rolul și limitele managerului de caz

Practică profesională (nu este lege): managerul de caz coordonează controlul și asistarea și elaborează planul supravegherii. Decide numai în limitele legii, ale principiilor și ale standardelor, sub controlul șefului ierarhic. În cazurile prevăzute expres de lege, consilierul emite decizii obligatorii, care se pot contesta la judecătorul delegat (L253 art. 17 alin. 3–4).

Ce reține cititorul

• Managementul de caz este procesul de coordonare a evaluării, planificării, asistării, controlului și monitorizării (art. 14 lit. b).
• Șeful serviciului desemnează managerul de caz, iar acesta convoacă persoana în 5 zile de la primirea copiei hotărârii.
• Legea prevede șapte activități (art. 52 lit. a–g); cele opt etape sunt model de practică.
• Incidentele care țin de judecător se comunică de îndată judecătorului delegat.
• Principiile și formele de management de caz sunt practică profesională.

Exercițiu

Se întocmește o „fișă de caz” pentru un caz fictiv (de exemplu, un adult cu suspendare sub supraveghere, obligație de a frecventa un program și de a presta muncă în folosul comunității). Fișa are câte o rubrică pentru fiecare etapă din model: ce s-a făcut, ce document rezultă, cine este implicat, termenul, riscul și următorul pas. Pentru fiecare rubrică se notează în ce activitate legală (art. 52 lit. a–g) se încadrează.

Temei legal

• Legea 252/2013, art. 14 lit. b): definiția managementului de caz.
• Legea 252/2013, art. 50 și 51: desemnarea managerului de caz și convocarea persoanei.
• Legea 252/2013, art. 52 lit. a–g: activitățile managerului de caz în supravegherea adulților.
• Legea 252/2013, art. 72: aceleași activități, pentru minori.
• Legea 253/2013, art. 17 alin. 1, 3 și 4: informarea de îndată a judecătorului delegat; deciziile consilierului și plângerea împotriva lor.