Dependențe și tulburări mintale: cadrul legal și colaborarea consilierului

Pe scurt

Dependențele și tulburările psihice ajung în dosar prin hotărâre (tratament ca obligație sau ca măsură de siguranță) și prin evaluare. Legea nr. 143/2000 este în ap-a-14, conduita în criză în b-34.

Legea sănătății mintale (Legea nr. 487/2002, consolidată la 13.12.2024)

• Evaluarea „se efectuează, prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru” (art. 10 alin. 1); obiectivul ei este „stabilirea diagnosticului” (art. 13 alin. 1). Discernământul „se stabilește, potrivit legii, prin expertiză medico-legală psihiatrică” (art. 13 alin. 4).
• Medicul psihiatru „este obligat să obțină consimțământul pacientului” (art. 29 alin. 1); alin. 2 enumeră situații în care poate institui tratamentul fără consimțământ, între care „un pericol iminent de vătămare” (lit. a).
• Internarea nevoluntară este posibilă „numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică” și consideră, între altele, că există „pericolul iminent de vătămare” (art. 54 lit. a). Solicitarea internării se realizează de medic, familie, administrația publică locală, poliție, jandarmerie, pompieri, procuror și instanța civilă (art. 56 alin. 1); în textul verificat nu apare cuvântul „probațiune”.
• Echipa terapeutică păstrează confidențialitatea (art. 33 alin. 1). Informațiile pot fi dezvăluite, între altele, când „există o dispoziție legală în acest sens” sau cu „acordul persoanei în cauză” (art. 33 alin. 2 lit. a și c).

Din hotărâre către sistemul de sănătate

Codul penal prevede, la amânare și la suspendare sub supraveghere, obligația „să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală” (art. 85 alin. 2 lit. d; art. 93 alin. 2 lit. c).

Textele diferă asupra celui care verifică obligația:

• Codul penal, art. 86 alin. 2: verificarea obligațiilor de la art. 85 alin. 2 lit. d)–j) „se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune”; același lucru în art. 94 alin. 2 pentru art. 93 alin. 2 lit. c) și d).
• Legea nr. 253/2013, art. 54 alin. 2: supravegherea și controlul obligației, „atât cu privire la persoana supravegheată, cât și cu privire la instituția din comunitate”, se efectuează de serviciul de probațiune.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^65 alin. 1: pentru obligațiile „a căror îndeplinire este verificată de către alte organe abilitate”, consilierul manager de caz transmite o informare „cu privire la posibilitatea de a sesiza serviciul de probațiune”.

Dacă tratamentul nu poate continua din motive neimputabile, consilierul manager de caz „reia procedura de întocmire a unei noi decizii de executare”, care „cuprinde mențiunea revocării deciziei inițiale” (HG nr. 1079/2013, art. 14^63 alin. 6).

Măsura de siguranță a obligării la tratament este distinctă: făptuitorul care „din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical”; dacă nu îl urmează, „se poate dispune internarea medicală” (Codul penal, art. 109 alin. 1–2). Executarea se face potrivit Codului de procedură penală, art. 566–571 (Legea nr. 253/2013, art. 77 alin. 1): copia dispozitivului se comunică autorității de sănătate publică (art. 566 alin. 1), iar unitatea sanitară comunică instanței dacă persoana s-a prezentat sau se sustrage (art. 567 alin. 1). În art. 566–571 nu apare cuvântul „probațiune”.

Informațiile medicale în evaluare

Raportul pentru inculpat cuprinde date despre „starea de sănătate și adicții” (HG nr. 1079/2013, art. 14^34 alin. 1 lit. b). Evaluarea inițială a persoanei supravegheate vizează comportamentul adictiv și „starea de sănătate, istoricul tratamentelor administrate, precum și instituțiile responsabile” (art. 14^46 alin. 1 lit. d și e).

Instituția din comunitate „are obligația de a pune la dispoziția consilierului de probațiune orice informație solicitată de către acesta, considerată relevantă pentru caz” (Legea nr. 252/2013, art. 117 alin. 1). Consilierul „are dreptul de a exercita controlul” asupra instituției (alin. 3); dacă aceasta „nu își îndeplinește atribuțiile” și aspectele constatate „afectează procesul de supraveghere”, consilierul, cu avizul șefului ierarhic superior, sesizează judecătorul delegat cu executarea (alin. 4).

Cooperarea (art. 117) și confidențialitatea se prezintă alăturat: activitatea sistemului de probațiune „se desfășoară cu respectarea confidențialității” (Legea nr. 252/2013, art. 7), iar echipa terapeutică păstrează confidențialitatea, cu excepțiile din Legea nr. 487/2002, art. 33. Nepotrivirea rămâne nerezolvată.

Colaborarea

Instituțiile din comunitate participă la executare „sub coordonarea serviciului de probațiune” (Legea nr. 253/2013, art. 18 alin. 1); tratamentul medical este una dintre activitățile în care pot fi implicate, prin decizia consilierului (Legea nr. 252/2013, art. 116 alin. 1 și alin. 2 lit. d).

Practică profesională (nu este lege): manualul din 2008 (pp. 261–263) descrie serviciul de probațiune ca mediator între persoană și instituțiile de sprijin, în echipă multidisciplinară. Consilierul nu este specialist în sănătate mintală: evaluarea înseamnă culegerea și prezentarea obiectivă a datelor furnizate de specialist, iar pentru intervenții specializate se apelează la psiholog sau psihiatru. După fiecare întrevedere se notează ce s-a observat (limbaj, comportament), iar cazul se discută în echipă; consilierul descrie semne, iar „medicul psihiatru este însă singurul în măsură să pună un diagnostic” (p. 263). Dacă persoana nu-și amintește infracțiunea, „dacă delictul este suficient de grav, poate fi recomandată expertizarea psihiatrică” (p. 257). Actele din manual (de ex. HG nr. 1239/2000) nu se predau ca drept actual.

Semnele de criză

Practică profesională (nu este lege): manualul (p. 262) enumeră ca situații de criză tentativa suicidară, intenția suicidară, amenințarea cu suicidul, autorănirea, automutilarea, ingerarea de medicamente sau obiecte, agresiunea fizică și verbală, și precizează că situația „necesită o intervenție rapidă de specialitate psihiatrică/psihologică”.

Ce reține cititorul

• Evaluarea sănătății mintale aparține medicului psihiatru; consilierul observă și descrie.
• Obligația de tratament din hotărâre și măsura de siguranță a obligării la tratament sunt distincte.
• Textele privind verificarea obligației de tratament nu coincid; se citează toate.
• Colaborarea din manualul din 2008 este practică, nu normă.

Temei legal

• Legea nr. 487/2002, art. 10 alin. 1, art. 13 alin. 1 și 4, art. 29 alin. 1–2, art. 33 alin. 1–2, art. 54, art. 56 alin. 1: evaluare, consimțământ, confidențialitate, internare.
• Codul penal, art. 85 alin. 2 lit. d), art. 86 alin. 2, art. 93 alin. 2 lit. c), art. 94 alin. 2, art. 109: obligația de tratament, verificarea, măsura de siguranță.
• Codul de procedură penală, art. 566 alin. 1, art. 567 alin. 1: comunicările la executarea măsurii.
• Legea nr. 253/2013, art. 18 alin. 1, art. 54 alin. 2, art. 77 alin. 1: instituțiile din comunitate, supravegherea, trimiterea la CPP.
• Legea nr. 252/2013, art. 7, art. 116 alin. 1–2 lit. d), art. 117 alin. 1, 3, 4: confidențialitate, informații, control.
• HG nr. 1079/2013, art. 14^34 alin. 1 lit. b), art. 14^46 alin. 1, art. 14^63 alin. 6, art. 14^65 alin. 1: date de sănătate, decizia, alte organe.