Dependențe, sănătate mintală, criză și suicid

Pe scurt

Consilierul de probațiune întâlnește frecvent persoane cu probleme de consum, cu suferință psihică sau aflate în criză. Rolul său este de a observa, de a documenta și de a îndruma, nu de a diagnostica sau de a trata. Obiectivul lecției: recunoașterea semnelor și cunoașterea limitelor rolului.

Lecția este informativă. Nu înlocuiește formarea de specialitate, consultul medical sau procedurile serviciului de probațiune.

Consumul: termeni și rolul lui în dosar

Practică profesională (nu este lege): consumul se descrie pe un continuum. Consumul excepțional este o încercare izolată, cel ocazional este intermitent, cel episodic apare într-o împrejurare anume, iar cel sistematic merge împreună cu dependența. Toleranța înseamnă că organismul se adaptează și efectul dorit cere cantități tot mai mari. Sevrajul este ansamblul de simptome fizice și psihice apărute la oprirea sau reducerea consumului.

Practică profesională (nu este lege): consumul se tratează de regulă ca „fond” al comportamentului, nu ca explicație automată a faptei. Legătura dintre consum și faptă se verifică în fiecare caz.

Legea prevede că „consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală, este interzis”, iar persoana care consumă ilicit astfel de droguri „poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistență” (Legea nr. 143/2000, art. 22 alin. 1–2). Programul terapeutic se stabilește conform protocoalelor Ministerului Sănătății (art. 22 alin. 4), deci aparține sistemului medical și centrelor specializate, nu consilierului. În caz de pericol imediat se apelează 112.

Evaluarea inițială pentru consum

Practică profesională (nu este lege): evaluarea urmărește tipul de consum, legătura cu fapta, riscul pentru siguranța publică și riscul pentru persoana însăși, ce urmărește persoana prin consum și ce pierde din cauza lui, precum și stadiul de schimbare. Indiciile de consum sunt ipoteze de verificat, nu diagnostice. Evaluarea consilierului nu înlocuiește evaluările de specialitate.

Situații practice

Practică profesională (nu este lege):

• Persoana se prezintă sub influență: prioritatea este siguranța. Se anunță familia sau o persoană de sprijin, se asigură un mod sigur de revenire acasă, se solicită ajutor medical dacă starea fizică o cere. În caz de agresivitate se păstrează calmul, se evită confruntarea și, la nevoie, se cheamă forțele de ordine. Abordarea dependenței pe loc este de regulă inutilă; la întâlnirea următoare regulile se reamintesc fără blamare.
• Simptome de sevraj în timpul întrevederii: se solicită urgent ajutor medical (112).
• Amânări și scuze: fac parte frecvent din procesul de schimbare; se păstrează empatia și se discută realist obstacolele.

Sănătatea mintală: observ, nu diagnostichez

Practică profesională (nu este lege): semnele de alarmă includ instabilitatea domiciliului sau a locului de muncă, izolarea, suspiciunea extremă, panica, comportamentul neobișnuit. Diagnosticul aparține medicului. Consilierul poate descrie ce observă; examinarea stării mintale se bazează pe observație și se notează după întrevedere, pe patru arii: aspect, discurs (cum vorbește, nu ce spune), emoții (predominante și actuale) și gândire (proces, nu doar conținut). Se evită interpretarea și atribuirea a ceea ce nu a fost observat.

Criza și suicidul

Practică profesională (nu este lege): criza înseamnă pierderea autocontrolului și un pericol pentru viața persoanei sau a altora. Conduita descrisă în manuale: persoana nu este lăsată singură; consilierul o întreabă direct despre gânduri și intenții, într-un loc sigur; se anunță familia sau persoana de sprijin; se apelează serviciile de urgență (112) sau medicul. Se evită reproșurile și sfaturile de înveselire. Evenimentul și măsurile luate se documentează și se raportează potrivit procedurilor serviciului. Consilierul își recunoaște limitele și solicită sprijin în echipă.

Medicul și tratamentul ca obligație

Instanța poate impune, la amânare, sau impune una sau mai multe obligații, la suspendare, între care supunerea la măsuri de control, tratament sau îngrijire medicală (Codul penal, art. 85 alin. 2 lit. d; art. 93 alin. 2 lit. c). Pentru obligația de la art. 85 alin. 2 lit. d), consilierul comunică o copie a dispozitivului instituției menționate în hotărâre sau, dacă aceasta nu e menționată, „decide instituția” (Legea nr. 253/2013, art. 54 alin. 1). Instituția sesizează serviciul când persoana nu își respectă îndatoririle, iar costurile sunt acoperite de la bugetul de stat (art. 54 alin. 3–4). Art. 54 nu menționează expres obligația de la art. 93; modul de aplicare în acel caz se află de la serviciul de probațiune. Rețeaua de servicii din manualul din 2008 este depășită și nu se predă; informațiile actuale se obțin de la serviciul de probațiune.

Ce reține cititorul

• Consilierul observă, documentează și îndrumă; diagnosticul și tratamentul aparțin medicului.
• Consumul este de regulă un „fond”, iar legătura cu fapta se verifică.
• În situații de urgență prioritatea este siguranța: persoana nu rămâne singură, se apelează 112.
• Tratamentul poate fi obligație în hotărâre, supravegheată de serviciu; consumul și criza se abordează cu sprijin medical și, la urgență, prin 112.

Exercițiu

Notiță după o întrevedere fictivă: cititorul descrie, pe patru rubrici (aspect, discurs, emoții, gândire), doar ce a observat, fără interpretări sau etichete medicale.

Temei legal

• Codul penal, art. 85 alin. 2 lit. d) și art. 93 alin. 2 lit. c): tratamentul ca obligație la amânare și suspendare.
• Legea nr. 253/2013, art. 54 alin. 1, 3, 4: supravegherea măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.
• Legea nr. 143/2000, art. 22 alin. 1–2: interzicerea consumului ilicit și includerea cu acord în program de asistență.